Trupa de Teatru ARCA s-a născut acum mulți ani în liceul nostru și a fost botezată astfel, pentru că unește, în diversitate, elevi talentați, care vor să dea naștere unor roluri interesante, mereu altele, inspirate de mari opere ale literaturii.
Totodată, ARCA sugerează și dorința de-a naviga pe apele tumultuoase ale imaginației, ale teatrului, ale emoțiilor. De-a lungul timpului, mateloții- actori au aruncat ancora în diferite porturi ale teatrului, au jucat și pe scena Teatrului Evreiesc de Stat, și în sala de spectacole a unor școli din Sectorul al II-lea, și pe scena Sălii Polivalente, și în Foaierul Teatrului Național, și la redacția Jurnalului Național, și în Parcul Titus Ozon, și în Parcul Plumbuita sau la Orfelinat. Un loc special pentru artiștii școlii rămâne însă SALA 30, devenită o punte de pe care s-au întrezărit și s-au atins multe orizonturi.
Astfel, ARCA a pătruns în regatul Prințesei Turandot și i-a dezlegat misterele, a intrat în casa Avarului lui Moliere, a plutit sub cerul plin de Stele fără nume, creat de Mihail Sebastian, a luptat împotriva drogurilor, povestind Fabula…cu sens unic a lui Titi Dumitrescu, a cunoscut Boul și vițeii din piesa lui Ion Băieșu.
În preajma sărbătorilor hibernale, a îndemnat la meditație prin piese cu tematică religioasă- Nu-L
putem vedea pe Iisus, De Crăciun…De Ziua Mediului, a militat pentru natură prezentând spectacole cu mesaj ecologic- Cu verdele-n sus, Ad iudicium Iovis (La judecata lui Jupiter).
ARCA a navigat pe ape pur românești, mai tulburi sau mai limpezi, a vorbit despre metehne omenești în spectacolul tradițional Marioara și Vasilache. Ne-a prezentat-o pe Chirița în provinție, eroina lui V.Alecsandri, ne-a încântat cu un potpuriu de schițe ale lui I.L.Caragiale, care au fost dramati-zate sub denumirea Scene de viață caragialiană sau a ieșit la liman în piesa Niște gaițe.
Chiar dacă urma pașilor acestor spectacole s-a pierdut în nisipul timpului, ARCA îi va purta mereu, pe punte și în inimă, pe cei care i-au fost, de-a lungul generațiilor, matrozi, va visa mereu la valurile de emoție, de bucurie de la repetiții și de la spectacole, și se va lăsa, atât cât îi va fi dat, purtată de valuri, spre alte tărâmuri, spre alte ape lovite de maluri…

Profesor- Corina Popescu

no images were found